Stații distruse, autobuze murdare, șoferi anchetați și directori care nu răspund la nimic. RAT e doar o oglindă a României de azi: regii grase pe bani publici și fraierii de rând care plătesc

Am ajuns să trăim într-o țară în care banul public nu mai e banul public. Nu e al comunității, nu e al oamenilor care muncesc zi lumină în privat, care plătesc taxe, impozite, accize și contribuții. Nu. Banul public e al lor. Al celor din sinecuri, din consiliile de administrație, din direcții și regiile autonome în care nu dai niciodată de un vinovat, dar dai mereu de un șef bine plătit.

Când auzi „compensație de la bugetul local”, de fapt ești tu. E munca ta. Salariul tău. Factura ta de gaz sau motorină pe care ai tăiat de la gură ca să plătești. Și banii ăștia nu se duc în școli mai bune sau în spitale mai curate, ci se duc în buzunarele unor directori care habar n-au să răspundă cât costă un kilometru de autobuz.

Și dacă zici ceva, îți aruncă un PDF cu cifre fără logică, trimis în grabă cu o seară înainte, doar ca să bifeze că „au răspuns”.

RAT Brașov e doar un exemplu dintre sutele de regii care sug banul comunităților fără rușine. Primăriile din zona metropolitană plătesc milioane lunar pentru acest transport public, bani luați din bugetele localităților — adică din buzunarul oamenilor.

Și ce primim la schimb?
Stații de autobuz în noroaie, refugii distruse, echipamente de ticketing care ruginesc și nu funcționează, afișaje electronice care zac stinse, autobuze second-hand defecte pentru care plătim leasing, și altele „noi” trase pe dreapta prin garaje. Și când în sfârșit vin, sunt murdare, la fel ca obrazul celor care conduc RAT-ul.

Mai țineți minte scandalul cu șoferii anchetați pentru că furau tone de motorină? 47 de șoferi luați la întrebări de procurori, că au pus mâna prea adânc în rezervor. Dar directorii? Consiliile de administrație? Politrucii numiți acolo de PNL și USR pe criteriul „cine are carnetul potrivit la momentul potrivit”? Ei n-au nicio problemă. Niciunul nu pleacă acasă.

Și stau bine mersi pe salarii babane, plătite tot din munca celor care își rup spinarea la privat, fără contracte cu statul, fără „compensații” și fără sporuri pentru nimic.

Mă uit la RAT Brașov și îmi dau seama că e fix radiografia României de azi. O țară în care directorii se schimbă între ei ca să nu se schimbe nimic, în care contractele continuă indiferent cine vine la putere, iar noi rămânem cu noroiul din stații și cu autobuzele care nu vin.

Poate că la final ar trebui să ne întrebăm de ce acceptăm asta. Sau poate știm răspunsul și doar nu avem încă curajul să-l spunem tare. Până atunci, la Graiul Viu rămânem să scriem. Pentru că tăcerea e cel mai mare aliat al acestor regii murdare și al bugetarilor de lux.

Și dacă noi tăcem, atunci cine să mai țină cu oamenii?