Ministerul Sănătății vrea să interzică consumul apei naturale din Noua și de la Pietrele lui Solomon, iar țăranii din Dâmbovița sunt amendați că iși udă culturile cu apa din râu. In acest timp, un deputat USR propune o lege pentru taxarea apei din fântâni și izvoare

Cănd vezi un izvor de munte, limpede, rece, curgând din stâncă, nu te gândești că ar putea deveni periculos. Dar iată că a venit ziua în care ni se spune că nici izvorul nu mai e sigur. Ministerul Sănătății a transmis un mesaj Primăriei Brașov: apa de la unele izvoare din Noua și Pietrele lui Solomon nu este conformă pentru consum. Primăria a fost obligată să posteze această informare și, cel mai probabil, va trebui să monteze panouri de avertizare.

Îi spunem „informare”, dar de fapt este un ordin. Sub pretextul că apa „nu e conformă” se pregătesc următoarele măsuri. Dar care izvor? Când au fost prelevate probele? Ce parametri nu se încadrează? Cine a cerut analiza? Și de ce acum, brusc, vara, când lumea vine la izvor cu sticlele?

La Pietrele lui Solomon n-a funcționat niciodată o fermă de animale, să producă infestație. În amonte e doar pădure. În Noua, oamenii beau de zeci de ani din izvorul de la capătul parcului. Nimeni nu s-a plâns. Nimeni n-a murit. Nici măcar vreo indigestie nu s-a raportat. Dar iată că, dintr-odată, izvoarele au devenit suspecte.

Cineva ar putea spune că e o măsură de protecție. Dar ce fel de protecție e aceea care nu explică nimic, doar interzice? Asta nu mai e sănătate publică, e dictatură tehnocratică.

Dacă ne uităm la tabloul mai larg, vedem că săptămâna trecută, un țăran a fost amendat cu 5.000 de lei pentru că uda varza cu apă dintr-un canal alimentat de râul Dâmbovița. A fost luat de pe câmp și dus la Poliție, ca un infractor. Nu fura. nu vindea, omul doar iși lucra pământul. Se folosea de o resursă care curgea pe lângă ogorul lui de când lumea.

Lege pentru taxarea apei din fântâni și izvoare

Presiunea nu se oprește la Brașov sau la Lungulețu. În Parlament, deputatul USR Ada Milea a inițiat un proiect de lege care prevede taxarea apei din fântâni și izvoare folosită în gospodării. Fără nicio consultare publică și fără vreo dezbatere reală. Oamenii nici măcar nu au fost informați. Se pregătește, în tăcere, o lege care va transforma dreptul la apă într-o sursă de venit la buget. Nu de la corporații, ci de la omul simplu, cel care bea apă din curtea lui. Momentan, proiectul inițiat de Ada Milea (USR) este abia la început de drum: textul a fost trimis către comisiile permanente (probabil cele pentru mediu și buget), care urmează să-l analizeze. Urmează pașii formali: aviz în comisii, eventual amendare, și apoi prezentare în plen pentru vot.

Am ajuns să trăim intr-o lume in care apa curată, apa de ploaie, apa de râu sau apa de izvor au devenit contravenții. O lume în care totul se decide prin directive, formulare și aprobări de la birocrați care probabil n-au băut niciodată dintr-un izvor și n-au urcat niciodată pe munte. O lume în care Bruxelles-ul vrea să reglementeze pânza freatică, iar UE ne „recomandă” să nu mai forăm fântâni.

Și nu uitați cine e la putere acum: USR, revenit în guvern, și Nicușor Dan, instalat la Cotroceni. Exact cum au fost aduși la butoane înainte de pandemie, când trebuiau semnate contractele de vaccinuri, acum sunt puși să semneze cedarea a ce ne-a mai rămas: apă, pământ, resurse, energie.

Am fost avertizați că asta va urma. Că vom fi taxați pentru „Apă. Hrană. Energie.” Au râs de cei care incercau să ne deschidă ochii, i-au interzis, i-au scos de pe buletinele de vot și le-au făcut dosare penale. Astăzi, vorbele lor se adeveresc.

Dar ce e de făcut? Să nu tăcem. Să cerem explicații, să cerem acces la analize, să nu acceptăm etichete vagi puse peste izvoare care au hrănit un oraș în timp de pace, de război, de secetă și de belșug. Izvoarele nu sunt „neconforme”, dar sunt incomode pentru cei care vor să ne vândă totul, până și sticla cu apă rece.

E despre Brașov, dar nu numai. E despre fiecare comunitate care trăiește din ce-i oferă pământul. E despre apă, despre rădăcini, despre dreptul de a trăi fără permisiune. Acum e momentul să ne ridicăm și să ținem linia. Ce pierdem azi nu ne mai dă nimeni înapoi.